Tradiție

Relatarea debutează la început de secol XX, cu numele lui Constantin C. Danielescu (zis Bădica), proprietarul unor mari domenii în Bârseşti şi Slobozia, precum și a unor extinse proprietăţi şi case impunătoare în Târgu-Jiu şi Bucureşti, senator liberal de Gorj in doua mandate.

Căsătoria sa cu Sevastia Sabareanu, urmaşă a boierilor cu același nume din zona Iaşului, i-a condus în universul prietenos al conacului nobiliar, construit cu mare finețe în regiunea gorjenească. Edificat în stil rusesc și conceput ca un domeniu, conacul avea o capelă, o mică centrală electrică și alte anexe.

Totuși, reședința nobiliară părea să fie incompletă până la sosirea celor doi copii ai familiei, Petre Mugur și Maria Verona, botezați în Biserica din Bârseşti, o ctitorie a părinților lor și a altor filantropi. În timp, familia s-a extins cu noi urmași pe proprietățile domeniului.

Petre Mugur s-a căsătorit cu Maria Voiculescu, fiica lui Ion-Pantelimon Voiculescu și a Ioanei Hortopan din Alexeni, o elevată domniță, soră cu Ministrul Agriculturii, Vasile Hortopan, Grigoriţă Hortopan, Dumitru Hortopan și Lenuţa Vintilă-Pociovălişteanu, cunoscuți pentru generozitatea și contribuțiile lor în comunitatea locală. Fiica acestora, Maria-Verona, și-a unit destinul cu academicianul Dan Bădărău și el descendent al unei vechi familii de boieri moldoveni. Dan Bădărău este fiul lui Alexandru Bădărău, primarul care a modernizat orașul Iași. Din această căsătorie, nu s-au născut urmași care să continue linia familiei.

Interiorul vechii case, încă existentă astăzi, a fost martor la nașterea lui Constantin Ioan și a Simonei, care a încetat din viață prematur la doar doi ani, ambii fiind copiii lui Petre Mugur și ai Mărioarei. Mai târziu, casa și o mare suprafață de terenuri a ajuns în proprietatea Băncii Comerțului a lui Constantin Neamţu, din cauza unor probleme financiare.

Construcția Casei Danielescu a început în jurul anului 1927 cu sprijinul părinților Mărioarei, familia Voiculescu

Arhitectura conacului reflectă trăsăturile stilului neromânesc, primul stil cult pur românesc, regăsit și la alte edificii din orașul Târgu-Jiu, fapt ce denotă o aplecare către modernitate a elitelor orașului de la acea vreme și o aliniere cu orașele mai dezvoltate.

Designul impunător, însă sensibil ornamentat în stilul epocii, denotă o lucrare arhitecturală de mari proporții atât din punct de vedere intelectual cât și material.

Piatra și lemnul folosite provin din pădurile și munții familiei, transportate cu convoaie de care, după cum relatau  bătrânii satului.
Arhivele personale și de stat nu mai sunt disponibile pentru a confirma povestea  fazelor construcției casei. Acestea au fost pierdute probabil în timpul războiului, sau în urma distrugerii de către regimul comunist, în speranța de a lăsa uitării orice urmă a nobilimii românești care a modernizat țara.

După expropriere, familia Danielescu a îndurat, alături de alte familii de boieri din Târgu-Jiu,  exilul într-o casă comună la marginea orașului. Ulterior,  familia s-a stabilit definitiv în București, într-un modest apartament de pe Calea Victoriei.

Unicul moștenitor al familiei – apropiat al Casei Regale a României

În universul aristocratic al familiei Danielescu, Constantin Ioan, alintat drept Dinel, strălucea ca unic moștenitor al unui prestigios nume. Cu toate acestea, drumul său a fost presărat cu provocări.

Pasionat de mașini și mecanică, Dinel a absolvit Liceul de Aviație, urmând pregătirea superioară în inginerie mecanică la București. Diploma de absolvire ar fi trebuit să încoroneze pregătirea sa academică, dar perioada tulbure a schimbărilor politice a frânat ascensiunea sa până în 1964. Constantin-Ioan, însă, nu s-a lăsat învins de vremuri și a continuat să își dedice pasiunea față de mașini.

Experiența sa ca pilot în timpul războiului nu a fost doar o mărturie a curajului său, ci și un alt element care a consolidat legătura sa cu familia regală, dat fiind contextul istoric al vremii.

Cariera sa la CICLOP București, desfășurată până în 1977, a fost marcată de excelență și dedicare. Cu toate acestea, destinul său l-a purtat peste ocean, în America, unde a continuat să traiasca demn . Aici, Constantin Ioan a fost nu doar un cetățean emigrant, ci și un apropiat al familiilor romanesti supuse prigoanei comuniste, păstrând legături strânse în cercurile aristocratice.

Momentul culminant al acestei legături a fost invitația onorifică la nunta Principesei Maria, fiica Regelui Mihai, desfășurată la New York.
Acest eveniment nu a fost doar o ocazie socială, ci un tribut adus distinsei conexiuni a lui Constantin Ioan cu regalitatea română.